in cautarea fericirii

...ne aflam toti,fara doar si poate.O cautam dar nu stim ce inseamna si ne pierdem tacuti cautand nu-stiu-ce.Fericirea tinde sa devina mai mult o refulare a ceea ce ne lipseste din cotidian,a ceea ce au altii si noi nu avem(pentru ca e vorba de altul, intotdeauna),crezand ca alaturi totul e bine si frumos.Fericirea a devenit pentru majoriatea ''fatucilor''masina cu care defileaza prin cartier mai stiu eu ce ''baietas'',e luxul roz al telenovelelor naucitor de des difuzate pe orice post tv ai avea curajul sa dai si dansul''lasciv''-penibil al domnisoareleor din show-buissness(am dubii in legatura cu corectitudinea ortografierii acestu cuvant).Ma gandeam deunazi ca ceea ce ne lipseste sunt lucrurile simple,acelea care dau culoare unui gand frumos,care te fac sa zambesti la o amintire sau care aduc mai aproape un om despre care nu mai stiai de mult timp nimic.Cu siguranta,veti spune ca aceste lucruri nu reprezinta fericirea;ba da(si o spun cu tarie)pentru ca nimic nu e mai intens decat bucatica aceea de timp in care ai regasit un paradis pierdut.Din acest fapt decurge si farmecul vietii;nimic nu e permanent,dar bucuria regasirii merita orice cautare.