eternul inceput

Asta ar putea defini ceea ce se intampla an de an in invatamantul romanesc.Si nu ma refer doar la clasicul 15 septembrie(care,intre timp,a devenit 13),ci la acel examen de titularizare pe care sunt obligati sa il dea an de an profesorii romani. Nimic mai umilitor decat sa stai 2-3 ore asteptand sa iti aduca niste subiecte ridicol de prost intocmite,dupa care ...asteptatea nesfarsita a rezultatelor care,oricum ,nu te duc nicaieri.Nu are nicio relevanta sa amintesc acum cati promoveaza si cati nu,intentia mea este de a atrage atentia ca nu vom putea vorbi de performanta atata timp cat elevii trebuie sa se acomodeze mereu cu alti profesori,cu alt stil de predare si sa traiasca durerea ca domnul sau doamna pleaca iar.Nimeni nu vorbeste de tristetea pe care o duce cu el ,in fiecare vara,profesorul care a sperat un an intreg ca nu va mai trebui sa paraseasca o scoala si care se trezeste pus in fata faptului implinit ca ...a venit altcineva.O nobila meserie marcata in ultimii ani de drame traite''la dublu'',profesor si elev,indepartati fara voie de un sistem tot mai greu de inteles.